Eroul naţional

Avertisment: Această este o  realitate,  dar cu eroul e tot posibil

Doar întâmplător  s-ar putea să  existe asemănări cu realitatea la unii.

eróu (erói), s. m. – Persoană care se distinge prin vitejie, prin curaj.

Sigur că orice om din lumea îşi doreşte să fie odată în viaţă un erou.   La televizor sau în ziare auzi : În satul din comuna Valea de Jos a fost salvată o mătuşa din casa care îi ardea sau alte nebunii, mai ales la ştirile de la şapteprezece pe PRO TV.

            Aşa şi eu, un puşti plictist de viaţă, nebun de legat dar care încă nu a ajuns pentru control la un doctor specialist, dintr-un oraş de provicie unde se petreceau şi alte nebunii. Afară era rece, o zi plictisoare şi un pic de liber de la Guvern. Data era 1 decembrie  Ziua naţională în care unii munceau şi alţii dormeau .

            Stam şi eu de nebun pe messenger, vorbeam una şi alta dar plictist, aşteptând să treacă ziua asta cât mai repede. Deodată îmi sună telefonul. Am rămas surprins cine era, o amică bună pahar şi de alte nebunii, printre care  şi scrierea de nebunii într-o crâşmă unde vorbeam multe despre poezie şi proză, unde îţi citeai  prostiile de îţi pleca limba la plimbare pănă terminai toate foile. Răspund :

-           Da !!!

-           Ajutor!

-           Ce ai păţit bre ?

-           Salveză-mă !

-           Ce ai păţit bre,  calmează-te şi spune.

-           Sunt la un tip. I s-a rupt iala la uşa, tu eşti salvarea mea.

-           Sari pe geam, nu poţi?

-           Mi-e frică.

-           Cum asta, la ce etaj eşti ?

-           La etajul întâi.

-           E mică înălţimea, nu păţeşti nimic.

-           Mi-e frică, mi-e frică, mi-e frică

-           Unde eşti ?

-           Şti unde e barul sau crăşmă Pămaflor ?

-           Da.

-           Atunci vino acolo cu o scară.

-           Unde dracul scot la ora asta o scară, nu vezi că e şapteprezece ceasul?

-           Ba da, dar  fă cumva şi salvează-mă

-           Revin eu cu un telefon şi-ţi dau un răspuns.

Stau şi gândesc ce aş putea să fac. Îmi trec prin cap multe lucruri pe care aş putea să le fac şi ca orice român care găndeşte încep să mă scapin în cap şi altă parte care are mai mult inteligenţă uneori, anume locul unde te doare când primeşti şut, adică fund.

            De odată mi-a venit o idée. Ştiam că am la garajul alor mei nişte frânghii cu care uneori ma jucam când eram mic (mă urcam pe casa bunicilor şi asta o consideram alpinism, sau găseam de făcut alte nebunii) şi o sun pe amica mea urgent.

-           Am găsit o soluţia dar promiţi că nu dai înapoi?

-           Ceeeee ajutor hai odată?

-           Vin cu o frânghie.

-           Daaa?

-           Daaaa, alt mod nu am, ok?

-           Bine, când ajungi dai telefon.

-           Da.

-           Ok.

Plecând spre garaj m-am gândit cum să fac. Am luat ce trebuia şi am ajuns la locaţie. Am văzut că era un  loc de înălţime mică, chiar era uşor de sărit şi în plus aveam un vecin la parter cu un balcon. Era uşor de sărit dar pentru amica mea parcă un mare munte, privind-o cum stă pe geam simţeam cum tremură şi chilotii pe ea.

Stau şi gândesc cum naiba să fac şi în final am reuşit să arunc frânghia. Îi spun melteanului cu care era tipa că vreau să facă şi el ceva cu frângia, dar ăsta nu a reuşit, era beat şi prost pe deasupra.

-           Bă, prinde frânghia

-           Am prins-o, ok.

-           Bă, leag-o de ceva dur şi apoi coborâţi amândoi.

-           Am legat-o de calorifer

-           Bine, dar cine cobora primul?

-           Eu, răspunse amica mea

-           Încet, încet e norocul nostrum că nu stă nimeni la parter, dar sper să nu iesă vecinii din jur.

-           Încerc şi cobor

În final coboară şi cade pe capul meu cu picioarele desfăcute (vai de mine ce plăcere ascunsă, poate ajung şi eu mai departe gândeam eu). Deodată coboară şi melteanul şi cu respect eu îl întreb:

-Băăăăă  cu frânghia cum rămâne?

-Mâine.

-Cum mâine? Am nevoie de acum de ea.

-Ok

Îmi spune pe sub dinţi că se duce cumpere ţigări şi ceva. Se întoarce repede cu un pachet de ţigări şi cu o sticlă de vodkă, chiar un Vorona, o vodka de doi bani. Încercă să  urce înapoi, nu reuşeşte şi eu mă enervez şi îi spun:

-           Bă, dute tu la omul asta cu casă, poate are o scară şi urci mai uşor?

-           Bine, poate.

-           Puştiule eşti genial, am găsit scară.

Urcă în final şi mă roagă să duc scara la om, după car mă roagă s mai leg de fringhie şi o sticlă de vodka. Vai de mine, ce meltean, era mai bună o vodka decât să repare uşa. Aşa de era bat şi prost deasupra nu ai merit chiar simplă formalitate într-o corp lung folositor într-o gură vai de mine.

În final am salvat-o pe amica de un mare chin şi un mare prost şi mai ales într-o zi specială pentru ţară. Meritam şi eu fiu în ziar sau la televizor, eram erou şi eu o dată în viaţă.

Dar nu uitaţi ceva: Dacă vreţi să faceţi sex, nu e recomandat să vă luaţi lîngă voi sticla  de vodka, nu de alta, dar poate se rupe iala de la uşă!