duminică, 21 februarie 2010

Prima dragoste nu se iututa niciodata ....



Orice poveste începe cu ,,A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti ,, 
Şi asta este prima mea iubire cu o fată din cartierul Iţcani, Suceava. Eram prin clasa a-XI-a când am cunoscut-o
          Parcă acum a fost ziua aceea. Îmi aduc aminte cum vorbeam cu ea doar  sâmbătă şi duminică. Ea învăţa pentru susţinerea examenului din clasa a-XI-a spre a XII-a. Avea pe cineva, dar noi comunicam cum puteam .
Până când, într-o zi, mi s-a oferit şansa de a o cunoaşte în realitate . Era aşa frumoasă. Blondă, ochii verzi,  trăsături bine conturate. Chiar mi-a plăcut foarte mult de ea. Am furat un mic trandafir din faţa blocului şi i l-am oferit.
Am început o relaţie pe data de şaptesprezece iunie dar peste două luni, pe  şaptesprezece septembrie, ne-am despărţit.  
 În timp ce eram cu ea eram foarte fericit.  Îmi făceam planuri multe. Să petrecem împreună zilele de naştere, ziua noastră de nume de pe data de 21 mai.   După o mică perioadă  i-am dăruit o jucărie de pluş şi apoi ea mi-a dat o veveriţă de pluş mult mai mare decât jucăria mea. O am şi acum. Când privesc la ea privesc la trecut - asta e viaţa.
În aceaşi zi  în care i-am oferit  jucăria de pluş am cunoscut-o pe mama ei.  O doamnă tare frumoasă şi  bună la suflet. Îi port încă un respect mare. Îmi aduc aminte cum mă punea să stau la masă când veneam la fiica ei. Tot ea m-a ajutat să fac prima mea cerere pentru transferul şcolar.
A venit ziua cea mai neagră pentru mine: şaptesprezece septembrie - finalul relaţiei. Despărţirea. Nu mă aşteptam la asta. Cu o zi înainte era totul bine între noi.  Îmi aduc aminte că a  fost deschiderea noului an şcolar. Aşteptam să o revăd după festivitate dar în timpul ăsta am citit mesajele ei, lăsate pe messenger: " de azi nu mai suntem împreună". Auzind această veste cutremurătoare am luat primul autobuz şi m-am dus la ea.
 Am ajuns şi am  întrebat-o de ce vrea să  ne despărţim. În ochii mei erau mii de lacrimi sincere de iubire şi durere. Soarta a fost mult prea crudă cu mine, despărţindu-ne.
Am căutat multe căi de  împăcare, dar nu a mai vrut să fie cu mine. Îmi aduc aminte şi acum prima supriză romantică pe care i-am făcut-o. O inimă din petale de trandafiri. Am pus-o în faţa  uşii. A deschis mama ei şi atunci am spus: " mă scuzaţi că am făcut mizerie ". Ea a şoptit: " Paul, asta este mizerie?"  Şi apoi a chemat-o. EA m-a luat în braţe plângând. Am crezut că o să  fim din nou împreună. Dar nu. Destinul mă biciuia.
Pe 6 decembrie am cumpărat un trandafir roşu şi un  papirus  pe care am scris ceva special pentru ea. Atunci  am spus prima minciună legată de dragoste. I-am minţit pe ai mei că am ore de la 7. Cum mă pregăteam să ies pe aleea blocului m-a  sunat mama şi m-a întrebat: ,, ce faci cu trandafirul şi unde îţi e ghiozdanul?”  Am spus sincer, jenat de minciuna care aavut picioare foarte scurte: ,,păi, m-ai prins. Mă  duc la Elena ,,  
Am ajuns, am  aşteptat să se trezească  iar când am văzut becul aprins am pus trandafirul în uşă. Cred că m-a văzut pentru că a deschis repede şi m-a prins. Pe unul din pereţii garajului de lângă blocul ei am scris  ,,Ely love forver” 
Cea mai frumoasă supriză a fost chiar în seara de Crăciun. Am scris tot în faţa uşii ei " te iubesc " din lumânări. Sub scrisul ăsta am pus un mare buchet trandafiri. A ieşit şi m-a întrebat ce vreau de la ea şi de ce fac chestiile astea. Am răspuns: "prin asta vreau să-ţi arăt cât de mult te iubesc".
  Îmi aduc aminte şi acum ziua de Valentine's day.  Eram într-o altă relaţie, dar îmi fugea mintea numai la ea.
Într-o seară am vrut să-i ofer un alt trandafir. Era ziua ei de nume. Am ajuns  în Itcani dar nu era acasă.  Am stat o oră şi am aşteptat-o. Văzând că nu vine am lăsat trandafirul la geam împreună cu un bilet. Am pierdut şi ultimul autobuz spre oraş aşa că am mers pe jos acasă bântuit de o mare tristeţe.
………. ………. ………. ………. ……….
După doi ani am văzut-o pe geam trecând pe strada mea. Am avut o mare emoţie, picioarele îmi tremurau, inima îmi bătea de să-mi sară din piept, ce mai?, m-am blocat complet. Din păcate însă nu am putut vorbi cu ea. Până să ajung jos a dispărut ca o nălucă.
Multe am făcut pentru ea şi am învăţat lecţia vieţii şi a iubirii: ,,Dragostea nu se cerşeşte, se găşeşte! ,,    











   Și v-am spus prima poveste de iubire [...] Paul 


Baros & Bogdan Ioan - Daca maine
    
  Asculta  mai multe  audio   diverse

luni, 15 februarie 2010

Chemare

E atât de trist  si adevărat că momentele frumoase zboară, clipele  frumoase trec , rămân doar amintirile ce-mi vor spune :  “A fost odată [...]”

 Vreau să te caut, să te iert, și să ne iubim din nou. Să-mi iei durerea din suflet și aripi să-mi dai. Dar e prea târziu, pentru mine, îl  iubești pe el. 

Vântul bate între noi și-mi văd de drum;  fiecare clipă de căutare este o clipă de regăsire!  
 Dragostea începe cu o glumă bună și se tremină cu un suflet rănit !

duminică, 14 februarie 2010

8 litere, 2 cuvinte, 1 singur înțeles : TE IUBESC


Pentru mine dragostea e o trăire complexă,un amalgam de alte trăiri ce oscilează și se împletesc,influențându-se reciproc și hotărându-mi în final comportamentul.
Nu te iubesc că pe un trandafir sau un topaz, nu te iubesc că pe garoafă de foc trimisă-n ceruri, te iubesc așa cum trebuie iubite lucrurile întunecate, în secret, undeva între umbră și suflet, te iubesc fără să știu cum sau când sau unde, te iubesc simplu fără mândrie sau complexe, te iubesc pentru,  altă cale nu găsesc, atât de mult încât mână ta pe piptul tău devine mână mea, atât de mult încât atunci când tu închizi ochii eu ador. 


miercuri, 10 februarie 2010

Lucru adevărat ( părtea 2)

 



 Cine nu a iubit înseamnă că nu a trăit cu adevărat că viață lui este un nimic, iar cine nu a suferit, e păcat că s-a născut. Fără suferința omul nu e om, ci un robot ce nu cunoaște sentimentul urii și al iubirii !!
Dacă viață mea ar fi o clipă petrecută alături de ține, nu mi-aș dori altă. Este de ajuns să știi că undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinți tot ce e frumos chiar dacă poate într-o zi? undeva, totul va luă sfârșit poate și fără să ne luăm rămas bun? sau poate dimpotrivă vom îmbătrâni împreună, ne vom crește copiii și nepoții?cine știe?! Oricum pentru mine TU ești unicul și vei rămâne bărbatul ideal. Se spune că atunci când întâlnești persoană predestinată simți că nu mai ai nici o rațiune..simți că ești în stare să faci orice pentru el/ea? eu asta simț pentru ține, simț că fără ține nu aș mai știi să merg, fără ține nu aș mai știi să visez., fără ține nu aș mai știi să zâmbesc..fără ține nu aș mai fi eu aș fi un nimeni.
Mi-aș dori să avem o lume numai a noastră?o lume în care să fim doar noi doi și fericirea noastră?să ne trezim în zorii diminetei și să ne întrebăm azi ce vom face...să ne luăm de mână și să mergem..unde? nu știu..poate ar fi perfect că lumea asta să fie pe o insulă. ceva precum lagună albastră sau poate caraibe vise vise care se vor spulberă..dar atât cât te am lângă mine am să iau tot ce înseamnă fericire de la ține am să gust tot ce nu voi mai gustă niciodată..de la a face dragoste..până la un simplu sărut de la a mânca o ciocolată până la a fuma o țigară!
Dacă ar există pe lumea asta cineva care să spună că fericrea e veșnică cred că aș da orice să o am...alături de ține, iubitul meu. Numai Dumnezeu a putut inventă această iubire. Îți mulțumesc ție iubitule pentru dragostea ta. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această poveste de dragoste! 

(nus eu autor acestui material)

marți, 2 februarie 2010

Lucru adevărat



 În momentul în care înțelegeți ce este iubirea, în clipă în care experimentați iubirea, deveniți iubirea însăși. Atunci în voi nu mai există nici dorință de a fi iubiți, nici dorință de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural că și respirația. Nu puteți face nimic altceva; veți fi - pur și simplu -plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu va simțiți răniți. Motivul este următorul: numai persoană care a devenit ea
 însăși iubirea, poate iubi. Puteți dărui numai ceea ce aveți deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în
 viață lor, care nu au ajuns la sursă întregii lor ființări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei... Cum ar putea să iubească acești oameni? Ei pot numai să simuleze.S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că va iubesc. Însă, mai devreme sau mai tîrziu, își vor da seamă că este numai o pretenție, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenționează să va înșele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereți să fiți iubiți, iar celălalt cere, la rîndul lui, același lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, și fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Această este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, și fiecare îl va reproșa celuilalt, plingindu-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt niște cerșetori, iar mîinile lor, întinse către celălalt pentru a cere, pentru a rugă, rămîn goale. 

                                                                                                    (nu-s eu autorul acestui material)