Lucru adevărat

 În momentul în care înțelegeți ce este iubirea, în clipă în care experimentați iubirea, deveniți iubirea însăși. Atunci în voi nu mai există nici dorință de a fi iubiți, nici dorință de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural că și respirația. Nu puteți face nimic altceva; veți fi - pur și simplu -plini de iubire. Dacă iubirea voastră nu va găsi ecou, nu va simțiți răniți. Motivul este următorul: numai persoană care a devenit ea
 însăși iubirea, poate iubi. Puteți dărui numai ceea ce aveți deja. Nu are rost să cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea în
 viață lor, care nu au ajuns la sursă întregii lor ființări, care nu au cunoscut iubirea în toată strălucirea ei... Cum ar putea să iubească acești oameni? Ei pot numai să simuleze.S-ar putea chiar să creadă în mod sincer că va iubesc. Însă, mai devreme sau mai tîrziu, își vor da seamă că este numai o pretenție, că este numai un rol, o ipocrizie. Poate că nu intenționează să va înșele, însă ce pot face aceste persoane? Voi cereți să fiți iubiți, iar celălalt cere, la rîndul lui, același lucru. Fiecare presupune că partenerul este obligat să iubească, și fiecare încearcă din răsputeri să o facă. Această este o idee fixă, însă o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, și fiecare îl va reproșa celuilalt, plingindu-se că ceva nu este în regulă. De la bun început ei sunt de fapt niște cerșetori, iar mîinile lor, întinse către celălalt pentru a cere, pentru a rugă, rămîn goale. 

                                                                                                    (nu-s eu autorul acestui material)